KWS EURIK

Imediat dupa recoltarea culturii premergătoare(cereale păioase, porumb sau sfeclă de zahăr), se recomandă dezmiriștitul, urmat de o prelucrare a solului (cu întoarcerea brazdei sau fără) la adâncime de 20 – 25 cm. În preajma semănatului se pregătește patul germinativ, bine afânat pe adâncimea de semănat (4-5 cm), mărunțit și nivelat. Aplicarea inoculanților (bacterizarea semințelor) este obligatorie pentru siguranța obținerii randamentelor superioare. Reușita bacterizării setestează prin ridicarea de probe (plante cu rădăcină) din cultură în stadiul de 1-3 frunze trifoliate formate.

E bine de știut că aplicarea corectă a inoculanților specifici poate determina reducerea cu până la 50% a cantității de azot aplicate. Dacă solul este sărac în elemente nutritive, este recomandată aplicarea unei doze de azot de 30 kg/ha înainte de pregătirea patului germinativ. Speciile de Rhizobium active din nodozităţile leguminoaselor pot produce până la 250 kg de azot suplimentar la hectar, în funcţie de tulpină. În funcție de reușita simbiozei, azotul poate fi suplimentat în perioadade vegetație (prașilă). Astfel, aplicarea unor îngrășăminte complexe sub arătură sau înainte de semănat, care să asigure cca. 80-90 kg de P₂O₅/ha și, respectiv, 50-60 kg de K₂O/ha, este necesară pentru a spijini cultura și a obține recoltele scontate.

Semănatul culturilor de soia are loc, de regulă, după înființarea culturilor de porumb și floarea-soarelui,calendaristic după prima jumătate a lunii aprilie (>8°C la adâncimea de semănat). Densitatea de semănat este de 40-55 de boabe germinabile/m², iar norma de sămânță este cuprinsă între 70 și 100 kg/ha. Adâncimea de semănat este de 3 - 5cm, în funcție de tipul de sol și nivelul de umiditate al acestuia.

În funcție de tehnologia aplicată (erbicidare, erbicidare + prașilă), distanța dintre rânduri poate varia între 25 și 70 cm, respectându-se densitatea recomandată de producător.

Tratamentele împotriva buruienilor sunt absolut necesare, fiind o cultură predispusă la îmburuienare încă din faze foarte timpurii de vegetație. Aplicarea unor erbicide în preemergență pe bază de S-metolaclor, metrobromuron, dimetenamid-P sau metribuzin conferă siguranță fermierului până în faze mai avansate ale culturii, când pot fi aplicate erbicide pe bază de imazamox și bentazon pentru buruieni dicotiledonate anuale, perene și unele monocotiledonate anuale, precum și o gamă mai largă pentru buruienile monocotiledonate perene.

Bolile culturii de soia sunt numeroase. Cele mai păgubitoare, mana (Peronospora manshurica), arsura bacteriană (Pseudomonas glycine), putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) și fuzarioza (Fusarium spp.), reclamă aplicarea a cel puțin două tratamente/sezon. Conform principiilor combaterii integrate, alături de intervențiile chimice (fungicide specifice culturilor leguminoase), și alte elemente ale bunelor practici agricole trebuie respectate (rotația culturilor, arătura, dezmiriștitul, respectarea perioadeide semănat, dar și a lucrărilor de îngrijire a tuturor culturilor prezente în asolament).

Principalii dăunători, precum păianjenul roșu (Tetranychus urticae), omida/fluturele scaieților (Vanessa cardui) și molia păstăilor (Etiella zinckenella), necesită tratamente cu produse specifice la avertizare.

Recoltarea soiei începe când 70% din păstăi sunt uscate, umiditatea boabelor coboară sub 16% și trebuie terminată până când aceasta atinge 10-12%.