Despre TuYV și efectele sale asupra rapiței de toamnă

Înființarea culturii de rapiță în condiții de secetă. Crearea condițiilor favorabile pentru o recoltă de succes.

Datorită faptului că utilizarea neonicotinoidelor a fost restricționată, fermierii trebuie să acorde o atenție sporită dăunătorilor din cultura de rapiță. Este adevărat că aceștia dezvoltă o acțiune foarte agresivă asupra plantei, dar trebuie să avem în vedere și faptul că la fel de periculoși sunt și virușii pe care aceștia îi pot transmite. Unul dintre ei, destul de răspândit în ultimii ani, este virusul galben al ridichii TuYV, care are ca vector de transmitere o specie polifagă de afide - Myzus persicae.

Din punct de vedere taxonomic, TuYV aparține familiei Luteoviridae, genul Palerovirus, care a dat naștere unei multitudini de agenți patogeni, cunoscuți în foarte multe culturi.

În cultura de rapiță, virusul se manifestă încă din stadiile incipiente de dezvoltare, prin învinețirea marginilor frunzelor.
Acțiunea virusului asupra frunzelor plantei continuă în primăvară, colorându-le într-o nuanță violacee.
Apar fenomene de pierdere a masei foliare, urmată de încetinirea procesului de fotosinteză, respectiv reducerea ramificațiilor a numărului de silicve și, implicit, a numărului de semințe pe plantă. Drept urmare, este afectată atât producția, cât și indicii
calitativi, mai exact, ne vom confrunta cu un conținut mult redus de ulei și cu un procent prea ridicat de glucosinolați.

În multe cazuri, infecția cu virusul TuYV poate fi ușor confundată cu o carență de fosfor, cu diferența că, în cazul acestei carențe, frunza va avea o culoare vineție – roșcată răspândită pe toată suprafața și nu doar către margini.

Cum putem controla infecția cu virusul TuYV?

Cea mai mare temere a fermierilor se referă la dimensiunea problemei în culturile de rapiță de la noi, care vor fi principalele metode de combatere și la cât vor ajunge costurile adiacente.
O dată cu interzicerea utilizării neonicotinoidelor și, ca urmare, cu reducerea eficacității substanțelor piretroide, în special la temperaturi ridicate, agricultorii trebuie să își adapteze tehnologia din fermă la principiul controlului integrat, care îmbină utilizarea hibrizilor cu toleranță ridicată (protecție genetică, foliaj bogat, bine cerat), în cadrul practicilor agricole și lucrărilor agrotehnice, cu folosirea metodelor chimice și biologice de control, astfel încât să se asigure că au optimizat potențialul productiv al hibrizilor și că pot obține astfel profitul scontat.

Care sunt rezultatele cercetării KWS asupra acțiunii virusului TuYV?

Când pregătim câmpurile de testare și loturile de hibridare, luăm în considerare apariția virusului și posibilitatea infectării. Sub presiunea infecției într-un stadiu avansat, comparăm rezultatele hibrizilor noștri cu ale celor rezistenți la acțiunea virusului, și, de cele mai multe ori, observăm performanța sporită a hibrizilor toleranți la virus.

Trebuie să menționăm că în natură apar permanent foarte multe cauze care pot influența o cultură. De aceea, cel mai important obiectiv al activității noastre de ameliorare rămâne crearea de hibrizi cu potențial ridicat de producție și stabilitate, chiar și în condiții dificile. Ne concentrăm, bineînțeles și pe identificarea și integrarea genelor specifice care asigură rezistență la diverși agenți patogeni, dar vom continua să lansăm hibrizi ce manifestă niveluri ridicate de rezistență la aceștia doar în măsura în care suntem 100% convinși, în primul rând, de un beneficiu semnificativ pentru producție.

Hibrizii noștri prezintă toleranță superioară la virusul TuYV datorită geneticii avansate KWS. Hibrizii cu toleranță la TuYV obțin rezultate de producție foarte bune chiar și sub atacul agenților patogeni.

Este bine ca fermierii să știe faptul că atât toleranța, cât și rezistența parțială, sunt dezvoltate doar împotriva acțiunii virusului, nu și a afidelor care îl poartă și transmit. Transmiterea virusului este doar un efect secundar al atacului afidelor. Afidele însele pot cauza daune majore plantei, mai ales atunci când sunt create condițiile favorabile pentru înmulțirea acestora (toamnă mai caldă, secetă severă). Fără a face referire la transmiterea virusului, atragem atenția că este necesară combaterea în permanență a afidelor, pentru prevenirea atacului asupra culturii și evitarea pierderilor de producție.

Atât avantajul toleranței la virus, cât și al rezistenței parțiale este că, atunci când nu este posibil să efectuăm tratamentele, infecția cu virusul TuYV nu va avea consecințe negative asupra culturii.