Ameliorarea pentru rezistența sfeclei de zahăr are întotdeauna nevoie de un nou as în mânecă.

Un paradis al organismelor dăunătoare

Argument: sfecla de zahăr este un adevărat paradis pentru organismele dăunătoare: în toate etapele dezvoltării, de la semănat până la recoltare, rădăcina bogată în zahăr oferă hrană din belsug pentru ciuperci, virusuri, nematode și insecte. Prin urmare, amelioratorii specializați pe rezistența plantelor la boli au multe aspecte de luat în seamă pentru a proteja total de infestări semințele și plantele rezultate. În cele din urmă, unul dintre obiectivele principale ale KWS este să ofere fermierilor semințe cu productivitate ridicată. Plantele trebuie să rămână sănătoase și rezistente pe întreaga perioadă de creștere - de obicei între 180 și 220 de zile. „Metodele diferite de protecție a plantelor, cum ar fi pesticidele aplicate prin drajarea semințelor și rezistența naturală a plantelor, se completează reciproc într-un mod ideal”, explică Beyer. Forță împotriva agenților patogeni Sarcina principală a ameliorării ce vizează rezistența este de a echipa viitorii hibrizi KWS cu cele mai importante gene de rezistență pentru regiunile de cultivare respective. Hibrizii trebuie să se poată proteja, pe cât posibil, împotriva agenților patogeni sau a dăunătorilor. Astfel, sunt necesare mai puține pesticide. Îmbunătățirea caracteristicilor genetice de rezistență este deosebit de importantă în cazul acelor boli pentru care nu se pot lua măsuri chimice sau biologice de protecție a plantelor. O astfel de boală - posibil cea mai importantă boală a sfeclei de zahăr la nivel mondial - este Rizomania, provocată de puternicul virus al îngălbenirii negrotice a nervurilor sfeclei (BNYVV). BNYVV se instalează în tinerele plante. Scopul virusului nu este de a ucide planta, ci, mai degrabă, agentul patogen vrea să se înmulțească ca parazit în interiorul acesteia. Îmbunătățirea caracteristicilor genetice de rezistență a făcut posibilă cultivarea sfeclei de zahăr în condiții de presiune ridicată de infestare - de exemplu, în Italia sau sudul Germaniei, dar și în California și în multe alte regiuni. În prezent, hibrizii rezistenți la Rizomania sunt solicitați pe o suprafață mare a suprafeței globale. Evoluția virusului continuă Majoritatea hibrizilor de sfeclă de zahăr poartă astăzi gene de rezistență care protejează plantele împotriva atacului acestui virus și permit reproducerea limitată a virusului. Rezistența la Rizomania este una dintre caracteristicile de bază ale fiecărui hibrid de sfeclă de zahăr KWS. Dar evoluția virusurilor continuă în mod natural. Își pot schimba proprietățile prin mutație și apoi atacă din nou hibrizii de sfeclă rezistenți anterior. Aceasta se numește depășirea genei de rezistență sau ruperea genei de rezistență. În fapt, de câțiva ani sunt cunoscute tulpini de virus ce pot depăși gena de rezistență Rz1 (Holly) a sfeclei de zahăr și se pot multiplica în plante presupus rezistente. „Au fost afectate în special câmpuri din Olanda.", explică Beyer..

Scopul ameliorării: să fie mai rapidă decât agenții patogeni

Cu toate acestea, amelioratorii specializați pe rezistență din cadrul KWS aveau deja o alternativă atunci când gena Rz1 a fost depășită pentru prima dată: aproximativ din anul 2000, gena suplimentară de rezistență a sfeclei sălbatice Beta maritima a fost treptat încrucișată în fondul de gene KWS. Pe unele piețe, aceasta este comercializată în combinație cu Rz1 sub denumirea de „RZ2.0” și oferă o protecție deosebit de bună împotriva infestării puternice cu Rizomania.

„Este important ca amelioratorii să nu includă o genă de rezistență alternativă până când cea anterioară nu a fost deja depășită, dar să fie pregătiți pentru o astfel de situație cât mai devreme posibil. Poate dura zece ani sau mai mult până când o nouă sursă genetică de rezistență este inclusă în soiuri comercializabile ", spune Beyer. Prin urmare, amelioratorii caută surse alternative de rezistență pentru a proteja sursele de rezistență existente. Per total, este foarte important faptul că firma KWS, o afacere de familie de mai bine de 160 de ani, este independentă din punct de vedere financiar și capabilă să acționeze pe perioade de zeci de ani. Prin urmare, în următoarele câteva decenii, fermierii se pot aștepta la hibrizi bine adaptați și rezistenți.

Ameliorarea sub presiunea timpului

Cu toate acestea, deseori este doar o chestiune de timp până când se depășește și o nouă genă de rezistență. Unele gene, cum ar fi gena de rezistență Rz1 împotriva Rizomaniei, s-au menținut cu fermitate timp de mulți ani, iar răspândirea tulpinilor rezistente ale virusului a fost foarte lentă. La ciuperci, care se înmulțesc adesea foarte rapid și puternic și produc mai multe generații de descendenți pe an, procesul poate fi, de asemenea, foarte rapid și de multe ori durează doar câțiva ani. Factorul timp joacă, de asemenea, un rol semnificativ în concurența cu celelalte companii de ameliorare. Rapiditatea și eficiența cu care KWS reușește să răspundă unei noi rezistențe vor avea impact asupra fermierilor, care vor beneficia de produse noi și inovatoare.

Unde pot fi găsite noi surse de rezistență?

Pentru multe boli, există surse binecunoscute de rezistență. În plus, amelioratorii testează deseori sfecla sălbatică din băncile de gene, căutând noi gene de rezistență. Acest proces, de ameliorare genetică a unei rezistențe și analiza istoricului acesteia, necesită uneori mulți ani. Uneori, genele de rezistență se găsesc în materialul clasic de bază, cum ar fi rezistența la făinare, rugina sfeclei și multe alte ciuperci dăunătoare.

Mai presus de toate, ameliorarea este întotdeauna muncă de echipă: prin interacțiunea mai multor programe de ameliorare și combinarea diferitelor gene de rezistență, se realizează soiurile care intră pe piață. Toate acestea fac ca experții KWS să fie mereu în căutarea de noi zone de testare cu presiune de infestare puternică. Câmpurile experimentale din jurul Pithiviers vor fi menținute probabil o perioadă îndelungată.